În urmă cu mai bine de un an, la iniţiativa Preşedintelui României, se lansa în dezbatere publică necesitatea elaborării unui nou model de organizare teritorială a ţării, ce ar fi trebuit să aibă ca unic scop eficientizarea sistemului administraţiei publice locale şi al utilizării resurselor financiare publice. Nu puţine au fost, la acel moment, criticile aduse atât iniţiatorului proiectului, cât şi potenţialilor susţinători ai acestuia! De la oameni direct implicaţi în administraţia publică locală şi până la cei mai importanţi lideri ai partidelor politice, s-a auzit la unison o opoziţie dură şi neargumentată faţă de un asemenea demers. Astăzi, însă, când convergenţa instituţională europeană ne reclamă o administraţie modernă, flexibilă şi eficace, chiar şi opozanţii de odinioară ai reorganizării s-au schimbat la faţă şi sunt printre cei care susţin fervent un astfel de demers.

Din nefericire, timpul se scurge încet şi necruţător, iar România, bazată pe aceeaşi structură administrativă veche şi ineficientă, este pe cale să piardă startul în urmărirea obiectivelor propuse pentru Europa 2020. Este vorba în primul rând de creşterea substanţială a preocupărilor pentru înlăturarea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile Uniunii şi de o nouă modalitate, mai flexibilă de utilizare a resurselor comunitare nerambursabile.

În ciuda acestei realităţi, România continuă să rămână inertă, cunoscând slabele performanţe ale administraţiei, puternica politizare a distribuirii resurselor financiare şi adâncirea tot mai puternică a decalajelor regionale.

Din păcate, actuala legislatură se află pe ultima sută de metri a mandatului şi este greu de crezut că demararea unui proces amplu de analiză şi evaluare a modului optim de trasare a sarcinilor administraţiei publice se mai poate face în următoarele câteva săptămâni care ne despart de alegerile parlamentare.

Cu toate acestea, emergenţa reorganizării administrativ-teritoriale a ţării, precum şi creşterea performanţelor administraţiei locale trebuie să fie imperativul viitorului Parlament şi a noului Guvern învestit în luna decembrie. Nu cred că viitorul Guvern sau viitoarea compoziţie politică a Parlamentului va mai putea ignora ratele insignifiante de absorbţie a fondurilor europene şi polarizarea din ce în ce mai accentuată a dezvoltării economice din România.

România are nevoie de o administraţie simplificată! România şi românii au nevoie de structuri instituţionale care să răspundă nevoilor lor într-un mod eficient şi care să acţioneze într-un mod compatibil cu cel european! Coeziunea economică şi socială sunt imperativele anilor 2014-2020, iar succesul României în acest proiect depinde în mod covârşitor de performanţele care se vor impregna administraţiei publice locale.

(Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 octombrie 2012)