Nu cred că mai este necesar să fac o descriere detaliată a stadiului rudimentar şi a productivităţii reduse cu care se confruntă sectorul agricol din România.

Am convingerea că actuala stare nu se datorează decât unei viziuni postdecembriste greşite asupra modului în care agricultura ar trebui să se dezvolte.

Sute şi mii de hectare necultivate sau cu producţii foarte modeste au fost şi sunt cauzate de inatractivitatea veniturilor celor care au încercat măcar o dată să întemeieze o fermă agricolă.

Mulţi dintre fermieri poate că nici nu şi-au dorit ca statul să le dea ajutoare directe, care oricum sunt neconsistente, ci au dorit să poată valorifica în mod onest producţia, atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele externe.

Nimeni, până acum, nu a acordat atenţia cuvenită dumpingului comercial pe segmentul produselor agroalimentare, permiţând ca supraproducţii din alte state să umple piaţa internă, iar producătorii români să dispară.

Între ţigările netimbrate şi legumele fără acte de provenienţă din pieţe nu-i nici cea mai mică diferenţă, poate în termeni valorici, luând în considerare cât de mult cheltuiesc românii pe mâncare din totalul veniturilor lor disponibile.

Ceea ce am vrut să spun prin faptul că agricultura românească trebuie dezvoltată ca o veritabilă economie rurală este ca producătorului român să i se creeze premisele de a performa asemenea oricărei altei afaceri.

Pe de altă parte, producţia agricolă nu mai trebuie să părăsească satul român doar ca materie primă brută. Ea trebuie transformată şi trebuie să primească plusvaloare acolo unde a fost produsă, în mediul rural, pentru ca şi beneficiile să rămână tot acolo.

Prin crearea de microîntreprinderi la sat, s-ar răspunde şi ratei uriaşe a şomajului care afectează populaţia rurală şi ar aduce şi un plus de venituri administraţiilor sărace din mediul rural.

Obiectivele acestei viziuni asupra agriculturii sunt acelea de a face din această activitate o reală generatoare de venituri şi bogăţie, în condiţiile în care isteria internaţională determinată de o potenţială criză alimentară bate la uşă.

Nu în ultimul rând, o agricultură mai performantă ar determina produse mai ieftine şi superioare calitativ pentru români, dar şi o însănătoşire a balanţei comerciale naţionale, având în vedere ponderea importantă a importurilor de produse agroalimentare.

(Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 februarie 2011)