Deşi toponimul creează adeseori confuzii, Ipoteştiul Sucevei este aşezat în nord-estul Podişului Fălticeni, în imediata apropiere a văii râului Suceava.
Ipoteştenii sunt urmaşii strămoşilor moldoveni şi au o istorie veche. În perioada când Imperiul Austro-Ungar a ataşat Bucovina ţinutului ucrainean Galiţia, autorităţile din Galiţia au ucrainizat numele românilor din Ipoteşti. Ulterior Bucovina a fost despărţită de Galiţia. Dovada că ipoteştenii sunt români este portul românesc păstrat de veacuri; nepoţii povestesc că bunicilor sau străbunicilor lor le-a fost schimbat numele (ucrainizat). Exemple: Crasi – Roşu, Cozmiuc – Cozma, Negriuc – Negru, Antoneac – Anton etc., dar au mai fost aduşi şi etnici ucraineni ca să se amestece cu ipoteştenii români.
Ipoteştenii nu au avut niciodată costume căzăceşti, şcoala în limba ucraineană le-a fost impusă forţat, ei au vrut întodeauna să aibă şcoala în limba română şi au avut-o înainte de-al doilea război mondial, iar după multe demersuri au obţinut şcoala în limba română după câţiva ani de şcoală în limba ucraineană. În timpul Imperiului Austro-Ungar datorita unei localnice din Ipoteşti s-a obţinut predarea limbii române în Bucovina. Ipoteşti face legătura dintre Suceava şi Bosanci.
Relieful se înfăţişează ca o alternanţă de platouri structurale, coline şi dealuri în care valea Sucevei şi a afluenţilor ei şi-au croit drum. Apele sunt, de fapt, răspunzătoare în cea mai mare parte de modelarea reliefului Podişului Fălticeni. Comuna Ipoteşti este situată pe treapta cea mai înaltă a unui amfiteatru natural ce domină zona, respectiv între Dealul Cetăţii (368 m) şi Dealul Tătăraşi (385 m). Localităţile Lisaura şi Tişăuţi, care fac parte din comună, se află pe malul drept al râului Suceava. Aici, alunecările de teren se produc pe fondul lipsei de vegetaţie şi al existenţei unui versant destul de abrupt.
